Anticul şi Misticul Ordin al Roza-Crucii
(Prezentare internaţională)
Simbolul
O cruce aurită având un trandafir roșu în centru. Crucea reprezintă corpul uman iar trandafirul înflorind simbolizează sufletul în procesul de evoluție.
Natura
Mișcare internaţională filozofică, inițiatică și tradițională, non-sectară, non-religioasă, apolitică şi deschisă în egală măsură bărbaților şi femeilor, fără deosebire de rasă, religie sau poziţie socială.
Deviza
„Cea mai largă toleranță în cea mai strictă independență ».
Scopul
Perpetuarea învăţăturilor filozofice care au fost adoptate de către rozacrucieni de-a lungul secolelor. Aceste învățături se referă la misterele universului, ale naturii și ale omului însuși.
Numărul de membri
În jurul a 250.000 în întreaga lume.
Originea tradiţională
Tradiţia Rozacruciană provine din Şcolile de Mistere ale Egiptului antic, din timpul dinastiei a XVIII-a, cu aproximativ 1500 de ani înainte de era creştină. În aceste şcoli, a căror existenţă este acum recunoscută de majoritatea istoricilor şi egiptologilor, Iniţiaţii se întâlneau cu scopul de a studia misterele Creaţiei – de unde vine şi cuvântul „misticism”, ceea ce înseamnă literalmente „studiu al misterelor”. De-a lungul timpului, acest studiu a dat naştere unei gnoze care s-a transmis în continuare în Grecia antică, în Imperiul Roman şi în Europa medievală pentru a fi, în sfârşit, preluată de rozacrucienii din secolul al XVII-lea.
Originea istorică
Pe plan pur istoric, în 1623 rozacrucienii au părăsit anonimatul lor şi s-au făcut cunoscuţi în Franţa prin intermediul unei placarde afişate pe străzile din Paris: „Noi, Deputaţi ai Colegiului principal al Roza-Crucii, făcându-ne o şedere vizibilă şi invizibilă în acest oraş…”. Cu câţiva ani mai înainte, ei au pus în circulaţie trei Manifeste destinate gânditorilor acelor vremuri: „Fama Fraternitatis” (1614), „Confessio Fraternitatis” (1615) şi „Nunta Alchimică a lui Christian Rosenkreutz” (1616). În martie 2001, AMORC a publicat un al patrulea Manifest: „Positio Fraternitatis Rosae Crucis”, urmat de un altul în 2014: „Appellatio Fraternitatis Rosae Crucis”. În secolul al XVIII-lea, a existat o legătură strânsă între Roza-Cruce şi Francmasonerie, dar aceste două organizaţii sunt acum pe deplin independente. De la începutul secolului al XX-lea, AMORC susţine Ordinul Martinist Tradiţional, o mişcare care provine de la Louis-Claude de Saint-Martin (1743-1803), filozof francez.
Reapariţia
În 1909, Harvey Spencer Lewis (1883-1939), ezoterist american care se interesa de mai mulţi ani de Rozacrucianism, s-a dus la Toulouse pentru a se întâlni cu rozacrucienii din Franţa, unde Ordinul era aproape adormit. Ei l-au iniţiat şi i-au încredinţat misiunea de a reactiva Ordinul în Statele Unite, în scopul de a-l reintroduce în Europa atunci când condiţiile ar fi mai favorabile (spectrul Primului Război Mondial începea să se schiţeze). Harvey Spencer Lewis îşi a îndeplinit misiunea şi i-a dat Ordinului numele de „Antiquus Mysticusque Ordo Rosae Crucis” (Anticul şi Misticul Ordin al Roza-Crucii), punând astfel în evidenţă originile sale istorice şi tradiţionale. După cel de al Doilea Război Mondial, AMORC s-a răspândit treptat în întreaga lume.
Structura actuală
AMORC este prezent astăzi în aproape fiecare ţară din lume şi cuprinde diverse jurisdicţii, fiecare acoperind – dincolo de frontiere – toate ţările care folosesc o limbă comună. Astfel, există o jurisdicţie de limbă engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană, greacă, rusă, limbi scandinave, japoneză etc. Sediul fiecarei jurisdicţii, denumit în mod tradiţional „Mare Lojă”, este condus de un Mare Maestru ales pentru un termen reînnoibil de cinci ani. În ansamblul său, Ordinul este supervizat de un Consiliu Suprem compus din Marii Maeştri ai tuturor jurisdicţiilor şi care este plasat sub preşedinţia Imperatorului, ales de asemenea pentru un termen reînnoibil de cinci ani. (Cuvântul „Imperator”, care era deja folosit în secolul al XVIII-lea, derivă din expresia latină „Imperare sibi”, care înseamnă „Maestru de sine”).
Învăţăturile
Până în 1909, învăţăturile rozacruciene erau transmise doar pe cale orală şi în locuri păstrate în secret. Acesta este motivul pentru care Ordinul a fost considerat odinioară ca fiind o societate secretă. De atunci, aceste învăţături au fost realizate şi în scris, iar acum sunt prezentate sub formă de monografii, care sunt trimise membrilor Ordinului în fiecare lună, sau pot fi accesate prin intermediul internetului. Învăţăturile sunt împărţite în douăsprezece grade, fiecare dintre ele fiind dedicat studiului unor teme filozofice şi mistice importante: natura Divinului, originea universului, structura materiei, conceptele de timp şi spaţiu, legile vieţii, scopul evoluţiei, sufletul uman şi atributele sale, fazele conştiinţei, fenomenele psihice, misterele morţii, ale vieţii de dincolo şi ale reincarnării, simbolismul tradiţional… De asemenea, aceste învăţături conţin o serie de experienţe dedicate însuşirii tehnicilor de bază privind misticismul, precum: relaxarea, concentraţia, crearea mentală, meditaţia, alchimia spirituală…
Întâlnirile fraterne
Pe lângă învăţăturile scrise pe care rozacrucienii le studiază în casele lor, cei care doresc se pot reuni în Loje unde se desfăşoară activităţi colective. Scopul acestor întâlniri este de a permite tuturor membrilor schimbul liber de idei pe subiecte culturale şi filozofice. În aceste locuri sunt de asemenea transmise iniţierile rozacruciene care, chiar dacă nu sunt obligatorii, sunt totuşi recomandate din cauza interesului lor spiritual. Subliniem de asemenea faptul că AMORC realizează cu regularitate convenţii unde membrii săi pot să se întâlnească la nivel regional, naţional sau internaţional. Indiferent de amploarea acestora, toţi convenţiile sunt oportunităţi pentru activităţii mistice şi fraterne.
Personajele celebre
În secolele trecute, multe personalităţi celebre au fost membri ai Ordinului Rozacrucian sau au fost în contact cu acesta. Printre ei: Paracelsus (1493-1541), Francis Bacon (1561-1626), Michael Maier (1568-1622), Robert Fludd (1574-1637), Jacob Böhme (1575-1624), Comenius (1592-1670), René Descartes (1596-1650), Elias Ashmole (1617-1692), Baruch Spinoza (1632-1677), Isaac Newton (1642-1727), Wilhelm Leibniz (1646-1716), Benjamin Franklin (1706-1790), Contele de Saint-Germain (1696?-1784), Cagliostro (1743-1795), Michel Faraday (1791-1867), Joséphin Péladan (1858-1918), Claude Debussy (1862-1918), Marie Corelli (1864-1924), Papus (1865-1916), Érik Satie (1866-1925), François Jollivet-Castelot (1868-1937), Nicolas Roerich (1874-1947), Édith Piaf (1915-1963), Yves Klein (1928-1962) etc. În prezent, AMORC are în continuare în rândul membrilor săi gânditori, oameni de ştiinţă şi artişti de renume, dar ei îşi păstrează de obicei anonimatul.
